EA și talia ei de viespe

De copile ne preocupă felul în care arătăm, doar că fiecare dintre noi își vede suplețea în felul ei. Pe unele le interesează nr. de kg să fie ca penele, altele vor picioare lungi fără gram de grăsime să pășească ca gazelele, sunt femei dornice de sâni mari și coapse voluptoase pentru că le plac chitarele, însă nu am văzut nicuna, dar chiar niciuna să nu-și fi dorit talia de viespe.

E ascunsă în ea feminitatea oarecum? Se asociază cu locul în care ajung niște brațe puternice de bărbat? Spuneți voi... că eu asta simt ca femeie și asta aud de la orice altă femeie pe care o cunosc.

De ce în adolescență ne este ușor să ne păstrăm talia de viespe (în vreo 2-3 zile de nemâncat o și recuperăm dacă ceva), iar după o vreme, ușor încep s-o acopere grăsimile? Ea ne lasă treptat, noi ne zbatem și ne ținem cu dinții în diverse înfometări și exerciții istovitoare, până renunțăm definitiv sau o amânăm pe altădată. Spuneți voi... că eu asta remarc ca femeie și asta aud de la orice altă femeie pe care o cunosc.

Și văd lucrurile așa...

Din diverse motive: din neacceptarea corpului sau felului în care suntem (și etalonul taliei de viespe ne este diferit), din lipsa educației alimentare (venim din medii și culturi diferite), de la o sarcină-două-trei, poate o relație eșuată sau netrăită, depresie și stări anxioase, dependențe alimentare și episoade de mâncat necontrolat, ajungem să luăm în greutate. Acum ar fi greșit să spun că ideal e să ne menținem greutatea de-a lungul vieții. Nu e posibil! Și cele mai grijulii femei din lumea asta, franțuzoaicele iau în greutate în 3 perioade ale vieții lor. Deci acceptăm că ne putem îngrășa și ne iertăm pentru asta!

Așadar, am sărit de pe fix, adică ne-am pierdut talia de viespe. Ce facem deobicei?

Căutăm metode de slăbit. De dorit mai multe odată să funcționeze cu adevărat, surse de inspirație fiind prietena care a slăbit, mama pentru că e femeie și e cu experiență, publicitate avem oriunde – deci, avem surse. Cât de eficiente fără a ne afecta sănătatea ne sunt - altă întrebare.

Cele mai uzuale ne sunt astea! Spun eu cea cu experiența personală și profesională: curele drastice de slăbit (800-1200 kcal), proceduri de remodelare corporală (până la vânătăi), pastile, arzătoare, inhibitori ai foamei (niște prostii), detoxifieri pe sucuri, pe salate, pe nimic (până înțelegi că ești într-o stare de zen temporară, cu pierdere musculară și necesitatea de a reveni în bucătărie), centuri și creme anticelulitice (ca și întreținere a pielii doar de), ceaiuri și mult sport (mda)...am scăpat ceva?

Pe termen scurt poate să funcționeze, pe termen lung NU.  Pentru că toate metodele astea de slăbit dereglează definitiv parametrii foamei și mecanismele de stocare. La fiecare reușită tranzitorie, dereglările devin tot mai evidente, viteza de reîngrășare (efectul yo-yo) crește, până în momentul în care acea metodă de slăbit aleasă nu va mai funcționa deloc. Și ne oprim.

Iar cea mai mare problemă (omisă de către noi femeile) este totuși diminuarea VOINȚEI, până la renunțare. Renunțarea definitivă și irevocabilă de a fi posesoarea unei talii de viespe.

Dar eu zic să nu renunți, orice vârstă n-ai avea. Auzi! Nu renunța! Doar alege unica soluție sănătoasă - educația alimentară și echilibrul psihoemoțional.

Îți spun ca femeie și din numele celorlalte femei pe care le cunosc.

Pentru că mereu vor exista niște brațe puternice de bărbat dornice să te strângă la mijloc...