Între dieta clasică şi cea vegană – unde sunt?

Recunosc - un subiect mai controversat în materie de nutriţie pentru mine nu este.

Evit să-l abordez din simplu motiv: sunt o femeie sensibilă (sper să nu-mi fi găsit scuza), reacţionez emotiv când oamenii mă blochează pe facebook drept reacţie la expunerea-mi asupra unui fenomen sau altul.

Îmi amintesc de ex: luna februarie când eram la Montreal. Distribuisem pe profilul personal un articol scris de un nutriţionist din România , care aducea dovezi clare că excesul de fructoză determină steatoza hepatică, iar cei mai predispuşi  în boala ficatului gras sunt veganii/raw-veganii consumatori de sucuri, smoothie, fructe proaspete la gustări şi mese principale. Când m-am trezit dimineaţa, am găsit o avalanşă de comentarii urâte şi 3 recenzii (Nota 1) pe pagina profesională. La întrebarea „Ce are pagina personală cu cea profesională” un bărbat mi-a scris „Tu promovezi consumul de hoit, mâncare moartă, deprinde-te că noi te vom hărţui pe reţele”. Apoi clienţii mei îmi făceau screenshot-uri la postările mele. Erau expuse pe grupuri închise, unde unii oameni aveau plăcerea (probabil) să mă "execute public". Au urmat alte recenzii „negative”, mesaje neprietenoase în privat.

De ce scriu despre asta acum?

Pentru că m-a provocat un prezentator TV să dezvoltăm subiectul, iar eu am evitat în direct să răspund: sunt vegană sau nu? Corect ar fi să vorbesc totuşi...

Realizez cât de diferiţi suntem. Am prieteni minunaţi raw-vegani, vegani, vegetarieni, datorită lor pot discuta acest subiect în linişte, fiecare împărtăşindu-mi experienţe şi ascultându-mă şi pe mine.

În calitate de Ex-instructor de fitness-aerobic înţeleg şi necesitatea de a avea raţia zilnică de aminoacizi esenţiali şi neesenţiali din produse animaliere.

Totuşi vegetarianism (fără produse animaliere sau cu excluderea cărnii în prezenţa celorlalte: ouă, lactate, peşte, cu produse apicole), veganism (fără produse animaliere, fără produse apicole, crud sau tratat termic), raw-veganism (100% crud/vegetale), carnivor - care dintre tipuri se merită de abordat?!

Acea alimentaţie pe care o considerăm potrivită nouă şi neapărat conştientizată!

Şi fiecare va decide pentru sine din varii motive, neinfluenţat. Nu e etic nici să te urci în farfuria omului şi să-l judeci pentru ce vezi. E ca şi în decizia cu cine te căsătoreşti, la ce facultate sau job aplici, ce stil vestimentar abordezi.

Din motive religioase, etice, estetice, economice, de sănătate sau apartenenţă de grup, din suport pentru drepturile animalelor etc., fiecare la un moment dat ar putea alege vegetarianismul/veganismul/raw-veganismul sau poate rămâne carnivor. Însă cu siguranţă nu este în drept să-i determine pe ceilalţi, să-i influenţeze - din simplu motiv că respectiva decizie e la libera alegere.  

Recunosc că-mi place alimentaţia vegană. Cochetez de ceva vreme cu ea şi n-o propun nimănui pentru că e a mea stare. Conştientizez libertate în decizii, energii cu rezonanţă de sus, digestie uşoară, o altă privire, rezistenţă la efort şi stres, aspect al pielii, o stare de bine în propriul corp.

Pe de altă parte, studiez biochimia medicală şi înţeleg carenţele renunţării la carne şi produse animaliere. Să luăm multdiscutata carenţă de B12. Pe termen lung, mai exact peste 5 ani când rezervele de cobalamină se vor epuiza din rinichi, ficat, plămâni şi splină, va apărea un deficit serios care dezvoltă risc de: demenţă (ca urmare a eliberării homocistininii), anemie şi îmbătrânire (ca rezultat al lipsei sintezei de Fe, acidului pantotenic, vit B15), înrăutăţirea vederii (vasele de sânge de pe retină pot fi afectate) etc. Şi pot mult şi bine mesteca spanac, soia, primi B12 din suplimente, dacă la nivel intestinal absorbţia se face tot cu proteina-R (transcobalamină I) care, culmea în cazul renunţării la proteine animaliere nu va mai fi produsă de stomac.

Deci fie intravenos B12, fie alternare cu dieta clasică.

E o decizie asumată şi viaţa e cu luare de decizii. În activitate promovez echilibrul alimentar în orice tip de dietă, nutriţia intuitivă şi alegerile potrivite în funcţie de starea de sănătate şi de bine.

Totuşi dacă e la modă veganismul?

Cu singuranţă e. Milioane de pagini pe reţele de socializare, oameni celebri vegani, restaurante şi feluri de mâncare, cărţi şi articole scrise, studii şi cluburi de interese.

Ce stă la baza acestor decizii ştie fiecare. Mi-aş dori ca totuşi să existe un credo individual argumentat (fie chiar filosofic). Pentru că de altfel e o simplă dorinţă de "a fi în rând cu lumea" sau banalul slăbit, poate chiar necesitatea de a demonstra cuiva ceva.

Toate astea, în lipsa echilibrului nutritiv e o mare minciună în care vrem să credem...