Nu mi-am permis luxul de a-mi organiza o vacanță, o vacanță în care aș porni eu și cu mine… până nu demult.
Din lipsă de timp (pentru că-mi erau setate alte priorități, altele decât grija față de mine), din încăpățânarea de-a crede că bateriile mele se pot descărca (care vacanță, sunt prea tânără să obosesc!?), îmi alungasem gândul că perioade de cugetare li se întâmplă altora decât mie (sunt prea puternică!) și altele pe care le-am măturat conștiincios sub preș. Munca de nutriționist a devenit o parte enormă din viața mea.
Când corpul a început a sabota indicațiile minții, iar acțiunile treceau dintr-o extremă în alta, am început a căuta soluții. Dacă s-ar fi vândut bilet pe Lună, l-aș fi luat fără ezitare. Sau poate pe Marte, cât mai departe, să fiu sigură c-aș ajunge doar eu acolo. Eu şi câteva haine comode, o pernă mare și toate gândurile mele. Dar să fie cu bilet de întoarcere neapărat. Viața e prea frumoasă pe Pământ!
Și unde să merg?
Oamenii iși fac vacanțe, în locuri diferite. În sanatorii oamenii merg să-și îngrijească corpul apelând la proceduri și regimuri alimentare restrictive, la mare oamenii merg să-și îngrijească corpul apelând la cevamaibunisor și mult soare, la munte oamenii merg să-și pună în funcțiune mușchii pe pârtii sau pentru adrenalină. De toate ne-ar cam trebui. Eu însă de ce am nevoie?
Mâncare pentru corp? Nu. Liniștea n-o vreau în ea.
Mișcare, efort? Nu. De la o vreme antrenamentele nu-mi aduc plăceri.
Cărțile? Nu. În capul meu prea multe gânduri răzlețe.
Un om alături? Nu, singură…
…şi ce-mi lipsește totuși?
Timp petrecut cu mine, mai bine zis cu gândurile mele. L-am cam tăiat zilnic din agenda și-așa plină cu de toate.
Interesant, ce-ar zice mintea și corpul dacă pentru o săptămână aş da agenda de-o parte?!
Ia așa un cadou neobișnuit la cei 35 aproape împliniți…
- See more at: http://slabesc.md/2016/04/24/tabara-de-detoxifiere-mintea-spiritul-sau-corpul-partea-i-eu-de-ce-am-nevoie/#sthash.NEIMDH2j.dpuf